Povestea din spatele unei fotografii – Serenity

Suntem obisnuiti sa vedem fotografii bune oriunde astazi. In orice revista, in reclame, pe site-urile de specialitate sau chiar in grupurile Facebook de fotografi. Asa, ca incepator ne cream acest miraj al fotografului care surprinde acel cadru superb din prima. De fiecare data.

Realitatea este ca nu e așa în majoritatea cazurilor. Stând de vorbă cu mai mulți fotografi, vei descoperi că aceia care laudă trasul pe film și folosirea obiectivelor prime (cu o singura focală, fixe, fără zoom) vor spune că aceste limitări îi fac să gândească mai mult. Asta a fost și surpriza mea când am trecut de la film la digital. (Da, am tras si încă îmi place sa trag pe film). Făceam mai multe poze decât era nevoie, dar atât de rar eram mulțumit de ele. De aceea m-am și gândit la această serie, una despre procesul de gândire din spatele unui cadru reușit. Despre felul în care au fost alese setările, cum a fost gândită încadrarea, ce alte cadre am făcut și nu au mai fost folosite precum și despre edit. Și da, știu că sunt la probabil prima postare mai importantă de pe blog și deja fâlfâi cuvinte mari precum ”serie” dar… cum se spune… work with me. Cu feedback-ul vostru sunt aproape sigur că asta va fi o rubrică de succes. Dacă nu, le lăsăm să moară la coada blogului. Deal?

Cu toate că nu suport să dau nume cadrelor mele, am ales astăzi titlul de Serenity, mai mult  pentru că nu știam ce denumire să-i dau articolului. ”Povestea din spatele fotografiei – 1” sau Ep.1 nu îmi suna deloc potrivit. Și așa, poți da nume unui cadru din necesitate la câțiva ani după ce ai tras cadrul. Noi să fim sănătoși și să ajungem la episodul 2.

Ok, și de ce am ales să începem cu acest cadru? Pentru că am câștigat cu el la un concurs organizat de Canon Romania, am primit și ”5 stars and a pick” la o emisiune a Tony and Chelsea Northrup, dar, mai mult decât asta, n-a fost făcut pe echipament top tier, ultraprofesional etc. A fost realizat pe un aparat Canon crop și este probabil cel mai non-editat cadru pe care îl am. Chiar era atât de albastru apusul.

Echipament:

• Canon 650D
• Canon 24-105 F4 L
• Trepied Slik Sprint Pro 47. Rosu. Da, era important sa stiti ca e rosu.

Și acum știu ce replică urmează: Ai zis că ai făcut poza pe echipament accesibil și apoi ne zici de obiective din gama Luxury! Touche. Dar in acelasi timp va garantez că la F/14 cadrul ar fi arătat identic și dacă foloseam un obiectiv kit.

Cu excepția cadrului final, toate celelalte poze sunt export din RAW complet needitate, exact cum le-ați vedea dacă ați fi importat cardul în Lightroom.

Să începem!

18:39

Suntem (eu si prietena mea) pe marginea lacului Como în Italia. Toată ziua am cărat la mine trepiedul de 900 de grame special pentru a putea face poze la apus. De aceea are 900 de grame, să nu-l simți. Deoarece aveam la mine un aparat crop care nu este renumit pentru performanțele în lumină scăzută, planul este să fotografiez de pe trepied cu o apertură mică la ISO de bază (100). Când îmi dau seama că apusul va fi cu lumină albastră deoarece suntem înconjurați de munți mă apuc de treabă:

Primul meu gând era să prind un cadru de landscape. M-am jucat cu toate focalele disponibile, dar nu mi s-a părut chiar atât de spectaculos.

18:46

Mă gândesc să introduc un subiect în fotografie, precum banca. Problema este că sunt foarte limitat de ce este în jurul meu pentru a obține un cadru curat.

Încerc mai strâns:

Doamne, ORIBIL și școlăresc chiar. Schimb unghiul:
Este clar o idee mai bună, dar mai trebuie lucrat la perspectivă.

18:51

Hai să încercăm iar cu toată banca.
Nu-i rău, dar nu îmi place ce se vede în stânga copacului din … stânga.

Tot 18:51

Încerc o încadrare mai la dreapta, în care să intre și binoclul de metal pe care tot încercam să-l evit.

Not bad. Not bad. Sunt la 24 mm, F/14 deoarece vreau cam tot să fie în focus, Iso 100, iar timpul de expunere încep să-l variez între 0.8 si 2.5 secunde.

Imi place, dar îi lipsește ceva. Prietena mea, desigur! 🙂

18:54

Îi arat unde vreau să stea pe bancă, poziția picioarelor și în ce direcție să-și îndrepte privirea.

18:55 Cadrul final

2.5 sec F/14 iso 100 24mm pe crop

Edit-ul este foarte simplu, mai mult contrast pentru a aduce albastrele la nivelul la care mi le aminteam eu de pe marginea lacului. Redus din highlights pentru cer și din blacks pentru mai mult contrast. Ușoară vignetare. Expunerea lungă estompează valurile și așa mici.

Felicitări că ați rezistat până la sfârșitul articolului. Meritați o prăjitură. Sunt curios dacă v-a plăcut această idee de format și, dacă da, ce ați mai dori în următoarele episoade. Vă aștept cu drag în secțiunea de comentarii.

Bonus, 19:25 aceeași zi:

30 sec F/11 iso 100 24mm pe crop

Cheers,
Mega